pìula
(Rimannu a pàrtiri di piula)
Sicilianu
Sustantivu
pìula s f (pl. pìuli)
- Aceddu notturnu, cû beccu curvatu, chi mancia armali picciriddi comu sùrici e taddariti (asio otus).
- Aieri notti m’affacciai dâ finestra e visti na piula supra a na rama.
- In sensu figuratu, si chiama piula a cu si lamenta a na manera fastiddiusa, picchì pari chi piulìa.
- Si sempri chi ti lamenti p’ognin cosa, si na piula!
Prununza
- [pìula]
- AFN: /piːula/
Furma cunzigghiata
pìula
Etimuluggìa / Dirivazzioni
Veni dû sicilianu piuliari, chi è vuci onomatupèutica, e veni â so vota dû latinu classicu pipilare, a traversu dû latinu medievali piulare.
Palori currilati
Traduzzioni
|
|