abbutari
Sicilianu
Verbu
abbutari (puru scrittu abbudari)
- Ancugnari, appuiari, mèttiri quarchi cosa cchiù vicinu a n'àutra cosa
- chiudere p'asempiu na porta o finestra pi mità
Prununza
- [abbutari]
- AFN: /abbu't̪aɾɪ/
Sillabbazziuni
ab | bu | ta | ri
Furma cunzigghiata
abbutari
Etimuluggìa / Dirivazzioni
Veni forsi dû francisi anticu "abouter".
Sinònimi
Palori currilati
mbudari, sbutari, bbutari, forma autirnativa, nun prifiruta pâ lingua scritta.
Traduzzioni
|
|
Noti / Rifirenni
- Vucabbulariu sicilianu, Giorgiu Piccittu e Giuvanni Trupea (Edizzioni Catania - Centru di studi filològgici e linguìstici siciliani), 1970