Sicilianu

 
Na biata.

  Sustantivu

biata s f (pl. biati)

  1. (zooluggìa) Specia di pisci marinu, sìmili ô sàracu, longu di 15 a 35 cintìmitri, cu corpu ovali e chiattu, argintatu cu na macchia nìura a l’attaccaturacuda, e occhî assai granni (oblada melanura).
    Piscannu câ lenza dî scogghî è fàcili pigghiari na biata.

  Prununza

  • [bïàta]
  • AFN: /bbiˈata/

  Sillabbazziuni

bi | à | ta

 Etimuluggìa / Dirivazzioni

Veni dû latinu ob-latus, chi voli diri scacciatu.

  Palori currilati

opa, sarpa, sàracu

  Traduzzioni