Durmitoriu

durmitoriu s m

  1. Stanza granni unni dòrminu tanti cristiani.
  • [durmitoriu]
  • AFN: /d̪uɾmɪ't̪ɔɾju/

dur | mi | to | riu

durmitoriu

Veni di lu latinu "dormitorium".

dòrmiri, lettu, arrunfuliari, curcàrisi


 
Durmitoriu

durmitoriu s m

  1. durmitoriu

Veni di lu latinu "dormitorium".

dorma, lettu