Sicilianu

 
Mbriacheddi

  Sustantivu

mbriachedda s f

  1. Fruttu di furesta commestibili, tunnu, picca cchiu' rossu d'un cocciu di racina, câ scorcia raspusa, di culuri ô principiu giallu, diventa poi aranciuni e russu comu si matura (Arbutus Unedo).

  Prununza

  • [mbriachèđđa]
  • AFN: /mbriakɛːɖɖa/

  Sillabbazziuni

mbri | a | chèḍ | ḍa

 Etimuluggìa / Dirivazzioni

Veni di l'aggittivu mbriacu.

  Traduzzioni