Sicilianu

 
Elimenti a ringu.

  Sustantivu

ringu s m (pl. ringa)

  1. Fila dritta e ordinata di cosi dâ stissa natura.
    Lu cuntadinu chiantau li pedi di scalora a ringu.
    Nun sacciu chi scrìviri, haiu scrittu sulu quattru ringa.

  Prununza

  • [rìngu]
  • AFN: /riːŋgu/

  Sillabbazziuni

rìn | gu

 Etimuluggìa / Dirivazzioni

Veni dû francisi equivalenti rang (anticu reng).

  Palori currilati

fila, filarata, drittu

  Traduzzioni