Sicilianu

  Sustantivu

ruccaru s m (puru scrittu luccaru)

  Prununza

[ruccàru]

  Sillabbazziuni

ruc | ca | ru

  Furma cunzigghiata

ruccaru

 Etimuluggìa / Dirivazzioni

Stu sustantivu sicilianu veni dû nomu sicilianu "cucca di ruccaru" o "cucca di rocca" di l'assiolo ("fagnanu"), e c'è puru n'àutru auceddu, lu "gufo reale" ch'è chiamatu "fuanazzu di rocca".

  Palori currilati

auceddu, civetta, fagnanu, jacobbu, rocca

  Traduzzioni