ruccaru
Sicilianu
Sustantivu
ruccaru s m (puru scrittu luccaru)
Prununza
[ruccàru]
Sillabbazziuni
ruc | ca | ru
Furma cunzigghiata
ruccaru
Etimuluggìa / Dirivazzioni
Stu sustantivu sicilianu veni dû nomu sicilianu "cucca di ruccaru" o "cucca di rocca" di l'assiolo ("fagnanu"), e c'è puru n'àutru auceddu, lu "gufo reale" ch'è chiamatu "fuanazzu di rocca".
Palori currilati
auceddu, civetta, fagnanu, jacobbu, rocca
Traduzzioni
|
|