Sicilianu

  Sustantivu

rigatteri s m (puru scrittu riatteri o ricatteri)

  1. cui, pi misteri, accatta e vinni robba usata.

  Prununza

  • [rigatteri]
  • AFN: /rrɪgat̪ˈt̪ɛɾɪ/

  Sillabbazziuni

ri | gat | te | ri

  Furma cunzigghiata

rigatteri, ricatteri

 Etimuluggìa / Dirivazzioni

Veni di lu verbu latinu "recaptare" o dû spagnolu "regatero".

  Palori currilati

accattari, vesta vìnniri

  Traduzzioni